Cum stam deci, cu pregatirea (mai mult sufleteasca) pentru teza de maine?
Vom inregistra in seara/noaptea aceasta o continuare a ceea ce s-ar putea numi sesiune de studiu – care este in fapt, doar o fatada pentru manifestarea unui promitator curent: messengerianismul (ha! am zis-o) sau preferati ca pretext bunele noastre intentii de a-l ajuta pe Romulica sa-si largeasca/deschida orizonturile cunoasterii? Si iata-ma elaborand o fraza lunga si plictisitoare, probabil lipsita de o oarecare coerenta ce-mi place sa cred ca mi se impune…
To cut it short, facem? cum facem?
Eu propunerea mi-am lansat-o inca de azi, din clasa. Si erau cativa care se anuntau entuziasti. Eu m-am tinut de cuvant, ca dovada servind aceasta prima tentativa de articol subscrisa acestui blog (nu puteam sa las sa treaca a 12-a fara sa iau si eu parte serios la asta).
Si gata, ca devin sentimentala. Va integrati?
